Puru ca…
tegnu la capu ‘nturtijata
’ntra ‘nu scrascjale fittu
de pinsieri fissi,
ca tutti portane, tutte le fiate,
| Puru ca… | Anche se… |
|
Puru ca… tegnu la capu ‘nturtijata ’ntra ‘nu scrascjale fittu de pinsieri fissi, ca tutti portane, tutte le fiate, a ‘ddr’occhi beddri e a ‘ddru surrisu chinu, ogne notte me discitu cu scriu, susu ‘nu zinzulu jancu, quiru ca sentu an funnu de lu core meu. ’Ulìa me ‘rrennu, cu nu te pensu cchiui, ma nun ci ‘a fazzu propiu: scardatimela vui! Puru ca… ogne giurnu me azzu tuttu ‘maru ca stai luntana comu la luna an cielu, me prescjiu ci me sentu ‘ncarizzatu de l’occhi toi ca spaccane lu scuru. Puru ca… ulìa me scunnu a ‘n angulu, de parte, e cu me cuntu sulu e cu me dicu: “Vi’ ci t’a scordi, ca t’ha’ ‘nfessarutu!”. me minu a mare e zziccu poi a natare a mienzu all’acque chiare de li sogni mei, tinutu an galla de ‘na forza strana: speranza disperata de’ l’amore meu… Puru ca… m’aggiu convintu e puru rreputatu ca le vie noscie s’hannu spartute pocca e su’ partute una all’Ande e una all’Appinninu, te nazzicu ogne giurnu an tra lu core chinu: li diciti li spezzu a ci te tocca… Puru ca… de certu ieu nu’ suntu ‘nu Manzoni e mancu ‘nu Leopardi, caru patrunu ‘Ntoni, ulìa cu saccia quanta vita me rrigala a tutte l’ure de la vita, comu l’apu ca se ‘mpoggia chianu chianu susu ‘na margherita… |
Anche se… Mi sento la testa fasciata Da una corona di spine Fatta di pensieri ossessivi Che tutti portano, tutte le volte, A quegli occhi belli E a quel sorriso franco, Ogni notte mi sveglio e trascrivo, Su un lacero candido foglio, Quello che sento nei profondi Recessi del mio cuore. Vorrei arrendermi, Non pensarti più, Ma proprio non c’è verso; Aiutatemi, su! Anche se… Ogni giorno mi sveglio sempre triste Perché sei lontana come la luna in cielo, Mi rallegro perché mi sento accarezzare Dagli occhi tuoi che fendono il buio. Anche se… Vorrei nascondermi in un angolo, da parte, E parlarmi da solo e consigliarmi: “Non pensarla mai più, pezzo di idiota!”, Mi tuffo in mare e mi metto a nuotare Nelle acque chiare dei miei tenui sogni, Tenuti a galla da una forza aliena: La speranza disperata dell’amore… Anche se… Mi sono ormai convinto E senza dubbi, ormai, Che le nostre strade Si sono divise E sono partite e l’una verso le Ande E l’altra, dritta e sparata, verso gli Appennini, Ti cullo tutti i giorni Nel mio cuore sempre pieno di te: Le dita spezzerò a chi oserà sfiorarti… Anche se… Di certo io non sono il buon Manzoni E nemmeno il gran Leopardi, Caro compare Toni, Vorrei che lei sapesse quanta vita mi regala In tutte le ore della vita, Come l’ape che si poggia, Delicata, sopra una margherita… |


