Ca no ssu’ ffilu vurri quisti.
Su’ occhi perti
a ppinsieri scurnusi,
a pparole smenzate,
a dda musica
ca sona ‘mmenzu mmare
e no’ tte lassa ttorni ccasa.
Su’ mmancanze de core
quandu scurisce e
no’ tteni cchiui candile,
quandu spetti sse stuta lu mundu
cu ppoi scrivire alli sogni.
E se dda vuce trema
e
te crita intru ll’occhi,
su’ ccarizze ca nu’ vvole ddica.
E se dda porta te chiude,
vole ttuzzi
cu lle mani toi,
de fata.
Ca no ssu’ ffilu vurri quisti.
Su’servizzie d’amore.
Titti De Simeis (ottobre 2012)
Ma ieu la ‘uce
nu la basciai filu propiu
e cridai allu jentu:
“De ddru si’ ‘ssuta,
beddra mia:
de ‘ntra llu mare?
Quannu te sentu
me sentu ddifriscare:
focu meu beddru, Titti,
li versi toi
me portane la luce”.
"Mi piace""Mi piace"
… e mo’? Persi tutte le parole, tutti li pinsieri, ma fa’ tte ‘mbarzzu cu tte dicu ‘grazie’ de ‘sta dolcezza toa ca, a mmie, me squajia …
… sorriso, Pier …
"Mi piace""Mi piace"
Dopo il commento di Pierluigi c’è poco da aggiungere. La mia impressione immediata è sta quella di un’antica, trepida tenerezza. Tranne che non so cosa siano “vurri”.
"Mi piace""Mi piace"